BIBILICI

Bibilica (Numida meleagris)
La noi in tara se cunosc doua varietati de bibilici: varietatea cenusie si varietatea alba. Cresterea bibilicilor se face frecvent in sistem extensiv, in sistem gospodaresc. Varietatea cenusie este cea mai frecvent intalnita pe teritoriul Romaniei.

Carnea de bibilica are calitati gustative deosebite, asemanandu-se cu carnea de vanat (prepelita sau fazan).

La varietatea cenusie de bibilica un semn caracteristic este penajul de culoare cenusie, de nuante gri cu reflexe albastrui, cu un desen “perlat”, alb-stralucitor, repartizat in mod uniform si regulat. La varietatea de culoare alba a bibilicilor este specific penajul de culoare alba, iar perlajul este tot de culoare alba, stralucitoare, usor vizibil. O caracteristica a acestei specii este ca, spre deosebire de celelalte pasari de curte, greutatea corporala a femelelor este usor mai ridicata decat a masculilor. Astfel, femela ajunge la o greutate corporala de 1,5-2 kg, iar masculul la 1,4-1,8 kg.

Productia de oua variaza intre 70-90 bucati/an. Ouale sunt mici, cu o medie de 45 grame/bucata. Coaja oualor de bibilica este pigmentata si presarata cu mici pete de culoare brun-deschis. Grosimea si rezistenta cojii oualor este mai mare decat la celelalte specii de pasari de curte. Ouale de bibilica au un galbenus mai mare in raport cu volumul total al oului. Structura oului de bibilica este de 16% coaja, 49% albus si 35% galbenus.

Ouatul incepe in lunile martie-aprilie si continua pe tot timpul verii. Un alt semn distinctiv al acestei specii este faptul ca acestea depun ouale in locuri ascunse.

Clocitul la bibilici se face natural pe o durata de 26-27 de zile. Puii de bibilica se cresc cu ajutorul clostilor (bibilici, curci, gaini). Bibilicile nu-si cresc bine puii, iar hranirea puilor de bibilica este asemanatoare cu cea a puilor de gaina. In hrana puilor de bibilica in primele zile dupa ecloziune, imediat ce s-a uscat puful, se administreaza amestecuri de uruieli formate din porumb 80% si orz 20%.

Puii de bibilica au o viteza de crestere mare. Incepand cu varsta de 6 saptamani ei se dezvolta foarte repede, astfel incat la varsta de 5 luni depasesc 1,2-1,4 kg. Un alt atribut al bibilicilor este faptul ca au o rezistenta la conditiile de mediu, clima, furajare, adapost. Puii de bibilica sunt mai sensibili in primele 4-6 saptamani de viata la frig si umezeala.

Cresterea bibilicilor se face frecvent in sistem extensiv, in sistem gospodaresc.

Bibilicile sunt pasari monogame, mai ales in conditiile cresterii in spatii limitate, in hale si padocuri, cand se formeaza familii compuse dintr-un mascul si o singura femela. In conditiile cresterii bibilicilor in spatii mai mari, in curti cu acces la gradini sau pajisti, fenomenul de monogamie dispare, situatie in care pentru un mascul se repartizeza 5-6 femele.

La bibilici dimorfismul sexual este putin pronuntat, masculul este mai vioi si mai mobil decat femela. “Casca” de pe cap la masculi este mai mare decat la femela, iar barbitele au un colorit mai viu. Spre deosebire de alte specii de pasari, distinctiv pentru bibilica este ca dupa varsta de 8-9 luni femelele depasesc in greutate masculii cu 15-20%.

Bibilicile sunt pasari deosebit de galagioase si de vioaie, ce se misca permanent. Spre deosebire de gaini si curci, bibilicile nu scurma cu ghearele. Au si un rol benefic intrucat consuma un numar mare de daunatori ai culturilor agricole.
Bibilicile sunt pasari frumoase, au un comportament vioi, iar aspectul exterior se apropie de cel al curcilor. Ciocul bibilicilor este scurt si puternic, de culoarea cornului cu varful de culoare rosie. Definitoriu pentru bibilici este “casca” de pe cap, fata de culoare alb-albastruie si penele cu aspect “paros” de la nivelul cefei. Capul bibilicilor este golas ca la curcan, prezentand pe crestet o formatiune cornoasa denumita casca. Barbitele de la bibilici nu sunt prea mari, au o culoare rosie-galbuie sau roz, culoarea fetei este alb albastruie, iar ochii sunt rotunzi de culoare galben-roscata. Gatul bibilicilor are o orientare oblica spre vertical, partea superiara a gatului este golasa la fel ca si capul. Pe gat, inapoia barbatelor, bibilicile au o membrana de culoare violeta care in momentul in care pasarea canta se umfla avand rolul unei camere de rezonanta. Trunchiul are forma ovala, alungit spre orizontala, iar coada este scurta orientata in jos. O caracteristica a penajului este faptul ca are un aspect infoiat facand ca trunchiul sa apara mai mare decat in realitate. Aripile sunt scurte cu varfurile rotunjite, picioarele sunt puternice, relativ inalte si nu prezinta pinteni. Pielea bibilicilor are culoarea alba.

Deasemenea bibilicile sunt pasari rustice ce-si cauta in permanenta hrana. La aceasta se adauga rezistenta specifica a bibilicilor la conditiile de mediu, clima, furajare, adapost.Familia Numididae, din care fac parte bibilicile, este reprezentata de mai multe specii, care populeaza toata Africa, Madagascarul, sudul Saharei, India si sudul Frantei. Cele doua genuri importante ale familiei sunt Numida si Guttera. Cele apartinand primului gen au capul golas, prevazut cu margele si coif. Reprezentantii genului Guttera poarta un mot de pene pe cap si populeaza regiunile paduroase. In general, pasarile din familia bibilicilor sunt masive, fara pinteni la picioare, cu capul si partea superioara a gatului mai mult sau mai putin golase, cu ciocul puternic, pe care il folosesc atat pentru a se apara, cat si pentru a ataca.

Bibilicile, singurele reprezentante ale genului Numida, sunt pasari mari - ajung pana la 53-58 cm., cu corpul rotund si capul mic. Au penajul de culoare gri inchis, impestritat cu pete albe. Capul golas este prevazut cu un coif osos, galben sau roscat. Pielea capului are pete rosi i si albastre. Aripile sunt scurte si rotunde, coada este, de asemenea, scurta. Bibilicile traiesc in grupuri mari, exceptie facand doar in perioada rutului, cand se izoleaza in perechi. Hrana lor consta din insecte, ierburi, fructe si seminte. Isi construiesc cuiburile in adanciturile solului, pe suprafete cu pajiste deasa sau in tufisurile joase. Acestea sunt captusite cu ierburi si contin aprox.15 oua, pe care femela le cloceste timp de 26-28 de zile.

Destul de raspandite in Romania, bibilicile domestice au ca stramos bibilica cu margele rosii (Numida meleagris). Acestea se aseamana foarte mult cu potarnichile si nu se asociaza niciodata cu celelalte pasari din gospodarie. Alearga repede si prefera tufisurile unde se ascund si-si cauta hrana. Exista mai multe varietati de culoare, cea mai cunoscuta fiind ceea gri-perlata. Este o pasare extrem de rustica si foarte rezistenta la imbolnavire. Este apreciata indeosebi pentru ouale cu un continut scazut de colesterol, productia anuala fiind de aproximativ 60-70 de oua.
Deosebiri (intre mascul-femela) dupa marimea lor nu sunt, la forma corpului, nu sunt , la barbite.
Baietii in schimb, bibiloii , au cornul mai bine dezvoltat, mai țuguiat , asa cum se poate vedea in urmatoarea fotografie'